Unul dintre principiile fundamentale ale Regulamentului UE privind clasificarea, etichetarea și ambalarea (CLP) este cerința ca producătorii, importatorii și utilizatorii din aval să efectueze o „autoclasificare” a substanțelor și amestecurilor chimice. Acest proces necesită ca fiecare entitate să evalueze pericolele asociate unei substanțe sau amestecului comparându-l cu criteriile specificate în Regulamentul CLP.
Procesul de clasificare se concentrează strict pe proprietățile periculoase ale substanței sau amestecului în sine, mai degrabă decât pe riscurile de expunere sau probabilitatea de vătămare. Aceasta înseamnă că clasificarea se bazează exclusiv pe pericolele fizice, de sănătate și de mediu, mai degrabă decât pe luarea în considerare a scenariilor specifice în care poate apărea expunerea. De exemplu, o substanță cu proprietăți periculoase va necesita clasificare și etichetare adecvată, indiferent de aplicația sa preconizată sau de frecvența cu care ar putea avea loc expunerea în mod realist.
Autoclasificarea este esențială pentru a se asigura că orice pericole potențiale sunt identificate și comunicate în mod clar în cadrul lanțului de aprovizionare. Este necesară o etichetare adecvată pentru a informa toate părțile, inclusiv furnizorii, comercianții cu amănuntul și utilizatorii finali, cu privire la măsurile de precauție necesare pentru manipulare și depozitare. Această etichetare include simboluri armonizate, fraze de pericol și măsuri de precauție.
Prin aderarea la cerințele de autoclasificare CLP, companiile din lanțul de aprovizionare contribuie la creșterea siguranței și conformității, deoarece pericolele sunt recunoscute în mod consecvent și marcate corespunzător, indiferent de cantitatea produsă sau distribuită. În acest fel, Regulamentul CLP promovează o abordare standardizată în întreaga UE, contribuind la protejarea sănătății umane și a mediului.